SHOW-UL LA ROMÂNI

Cred că CCR are ocazia să organizeze cel mai mare show din România. Dacă acceptă contestaţia pesediştilor, am avea alegeri în 27 decembrie. Imaginaţi-vă de ce campanie nemaivăzută se poate organiza pe teme biblice! Colinde de partid, crăciuniţe în roşu sau portocaliu, texte adaptate – de la „O ce veste minunată” la „O brad frumos”, şezători şi datini pe teme de partid, porci sacrificaţi pe altarul (cu rădăcini păgâne) al campaniei şi înainte de toate euforia ante- şi post-electorală. Totul ar culmina în prag de an nou, cu un alt rezultat aproape egal, contestabil şi el, fiindcă ştim cu toţii cum se votează în România.

De fapt, nu doar alegerile noastre sunt sub semnul întrebării. Eu mă gândesc la cei 80% dintre români care conduc un automobil pe drumurile noastre, publice evident. Aţi încercat vreodată să cronometraţi cât ar dura o călătorie de la Satu-Mare la Bucureşti, respectând întocmai codul rutier? În mod normal 2 zile. Asta înseamnă că o delegaţie la Bucureşti s-a consuma într-o săptămână. Întrebarea 2: care contabil este dispus să deconteze 5 diurne şi 4 cazări pentru un drum la Bucureşti şi înapoi? Consecinţa – încălcăm zilnic, fără ezitare, codul rutier. Dacă nu ne prinde suntem şoferi buni. Dacă ne prinde, am avut ghinion. Nimeni nu a pus vreodată, oficial, problema în aceşti termeni.

La fel şi cu primarii sau şefii de partide. Li se cere să asigure „un target” – atâtea voturi pentru, dacă vrei să nu te dăm afară. Dacă nu-i prinde nimeni, sunt oameni destoinici şi buni gospodari. Dacă îi prinde, ghinion.

Dacă nu s-ar proceda aşa cum se procedează (cu autobuzul, cu pachetul...) nu ar ieşi la vot nicvi 20% din alegători. Atunci am avea o altă problemă: legitimitatea celor aleşi din cauza prezenţei scăzute la vot.

În fine, mie mi se pare că la noi luptele din interiorul partidelor sunt mai mari decât luptele dintre partide.

Şi ce dacă...

The show must go on!

Comentati cu incredere

SPOVEDANIE

     

Mărturisesc: am suferit şi eu de „sindromul galeriei”, am polemizat şi eu pe Facebook de parcă ar fi fost neapărat obligaţia sau dorinţa mea de a-mi face publice opiniile politice. Din această cauză consider că am fost ridicol. Nu mă pricep la politică fiindcă nu am urmărit niciodată constant şi documentat ce se întâmplă în acest domeniu. În consecinţă opiniile mele nu pot fi decât, în cel mai fericit caz, improvizaţiile unui diletant. Un astfel de diletant devine ridicol când trage aer în piept, îşi îngroaşă vocea şi devine „analist”. Anonimatul relativ din reţelele de socializare de pe net nu schimbă cu nimic situaţia.

Între timp mi-am revenit, mi-am dat seama că singurul rol pe care îl pot interpreta competent este cel de plătitor, că toate acestea se fac şi pe banii mei, adică ai noştri, chiar dacă nu se taie bilete la intrare şi că drept consecinţă ar trebui să emit nişte pretenţii şi atât

.Comentati cu incredere

DARUL MEU DE MOŞ NICOLAE

Nu trebuie să mă întrebaţi, vă spun de bună voie ce-mi doresc de Moş Nicolae?

Îmi doresc ca de luni să redevenim oameni normali din susţinători ai lui... şi ai lui... care nu pot vorbi unul cu celălalt mai mult de 5 minute fără să le zvâcnească tâmplele, să li se umfle venele pe frunte, fără să se roşească la faţă şi fără să strige unul la celălalt.

Comentati cu incredere

CINA PORCULUI

De mult mă urmăreşte acest termen, fiindcă este minunat în ambiguitatea sa: genitivul nu lămureşte cine este porcul, dacă e vorba de patrupedul sacrificat sau... Nu îmi duc gândul până la capăt fiindcă nu vreau sa supăr pe nimeni. Nu mă tem dacă vorbele mele supără pe cineva sau nu, însă evit să supăr pe cineva intenţionat.

Cina porcului este un fals multiplu şi seamănă foarte mult cu unele gesturi propagandistice. În primul rând evenimentul simulează o bunăstare care nu este reală, cina porcului nefiind nici festivă nici reprezentativă. Ritualul rezultă dintr-un spirit gospodăresc de economie: consumarea unor produse proaspete scuteşte conservarea lor, iar invitaţiile fiind reciproce, se aplică principiul nimic nu se pierde. Departe de a fi o dovadă de generozitate sau de rafinament gastronomic, cina porcului exprimă complicatele şi mai ales ambivalentele relaţii sociale de acum şi din totdeauna. O invitaţie la eveniment nu este neapărat o dovadă de prietenie iar cel care îţi umple pentru a treia oară farfuria nu-ţi vrea neapărat binele, nici atunci când îţi pune în farfurie, nici atunci când îţi pune în păhar... Dacă am auzi şi comentariile gazdelor după plecarea noastră am fi mult mai prevăzători data următoare.

Care este totuşi tâlcul acestor petreceri? Românul nu este obişnuit să-şi consume bucuriile şi necazurile în familie. În această privinţă se poate spune liniştit că românul are vocaţia colectivismului social şi a individualismului funciar. Structural dorim să ştie toată lumea că o ducem bine dar nu ne prea afectează dacă vecinii noştri o duc prost. Ne consumăm dramele individual dar vrem participarea celorlalţi – de cele mai multe ori le reproşăm neparticiparea concomitent cu reproşul „de ce se bagă ăsta în viaţa mea?”

Cam multă filosofie pentru o dimineaţă de decembrie. Mă opresc aici şi mă gândesc tot mai serios să devin vegetarian.
Comentati cu incredere

MOBILĂ ŞI DURERE

Cu mobila n-am stat niciodată prea bine. Am în privinţa aceasta mai multe defecte. Niciodată n-am înţeles bijuteriile şi mobila stil. Pentru mine o masă de scânduri sau una sculptată, valorând cine ştie cât, îndeplinesc acelaşi rol: să mănânci sau să scrii, stând la masa aceea. Sunt deci un neoprimitiv.

Cu durerile, în schimb, o duc din ce în ce mai bine. Dis de dimineaţă a început să mă chinuie o sciatică, aşa că înregistrez toată mişcarea din jurul meu ca un seismograf fiindcă am impresia tâmpită că orice mişcare a celor din jurul meu reverberează de-a lungul nervului meu sciatic, că n-am fost şi eu în stare să mă fac cyborg şi să am nişte cablu de fibră optică în loc de nervi.

Prins ca tot românul în poezia asta cu alegerile m-am gândit că o astfel de criză poate schimba, dacă intervine la unul din cei aleşi, destinul unei ţări. Un cadidat care suferă de o criză de sciatică poate să piardă din cauza asta, influenţând viaţa conaţionalilor săi pe următorii 15 ani. Ar fi până la urmă ceva natural, ce vină are omul că l-a apucat criza tocmia în momentul decisiv? Cei care cred în destin vor vedea în această îmbolnăvire tot felul de semne din alte lumi. Eu nu sunt atât de preocupat de universurile paralele în care se poate refugia conştiinţa noastră, dar imaginaţia imi joacă feste. Îmi tot închipui un astfel de candidat din categoria greii greilor, care la un moment dat s-a săturat. Nu mai vrea, nu-şi mai suportă nici staff-ul, nici adversarii, nici ideea că el trebuie să câştige. Se opreşte pur şi simplu. Eu cred că în acele momente, omul poate simţi cu adevărat că este deasupra lucrurilor. Nu pot decât să mă zbat ca să câştig, dar pot să hotărăsc de unul singur că vreau să pierd, oricât de disperaţi ar fi unii şi de bucuroşi alţii. E hotărârea mea, am rezultatul în mâna mea, chiar dacă rezultatul e o înfrângere. Îmi veţi spune că am înnebunit. Dacă nu vrea omul, de ce s-a mai înscris? Aici e povestea: dacă nu se înscria, nu mai avea la ce să renunţe.

Comentati cu incredere

BĂTRÂNUL ŞI SUPERMARKETUL

Să ştiţi că n-am luat-o razna şi nu mă cred Hemingway, am luat-o doar razna.

Se duce subsemnatul în dimineaţa aceasta la supermarket cu programul guvernamental (lista de cupărături) în mână, aleg din rafturi, pun disciplinat în coş, le întind pe bandă şi... când să plătesc, ia portofelul de unde nu-i.

Scuze. Cheie la maşină. Cursă urbană neautorizată. Yală. Oftat de uşurare. Portofelul era, cuminte, la locul lui pe noptieră. Cursă retur.

„Căruciorul dvs. e acolo...” Reiau operaţiile, de data aceasta cu finalizare. Plătesc şi bag societatea de consum în portbagaj.

E clar. A venit vremea să mă retrag. NU ştiu când şi mai ales cum o voi face. Un lucru e sigur: nu mă mai interesează perspectivele pentru următorii ani decât din perspectiva copiilor şi a nepoţilor.Comentati cu incredere

MEDIA WATCH

Dupa ce am vazut aceste imagini pe "Realitatea TV" am vrut sa stiu mai multe, asa ca am recurs la presa locala.

Renasterea Banateana pare sa nu fie din Timisoara, fiindca nu scrie nimic despre cele relatate la TV. Daca vreti, cititi si voi: http://www.renasterea.ro/rb/index.php?option=com_content&view=article&id=6028:salb-de-manifestri-de-ziua-naional&catid=50:actualitate&Itemid=118

Nu vreau sa ma antepronunt, poate ca manifestarea urmeaza candva pe parcursul zilei, dar vreau sa va spun ca eu m-am nascut si am crescut la Timisoara, asa ca stiu cum reactioneaza timisorenii daca le place ceva. Va ofer o mostra din anii in care eram mai tanar.

Comentati cu incredere